Sayoc Kali este unul dintre cele mai interesante sisteme de lupta cu cutitul pe care le-am intalnit.  Dezvoltat de familia Sayoc incepand cu sfarsitul anilor ’70, avand o metodologie de antrenament absolut originala si o abordare a tehnicilor de cutit deosebit de realista  a devenit cu timpul o sursa foarte cautata de numeroase forte speciale , agenti care actioneaza sub acoperire sau in zone periculoase precum si de practicanti civili.

Cel mai proeminent exponent a fost Christopher Castaneda Sayoc (1959-2017), cel care a formulat si sistematizat  o mare parte din tehnicile si strategiile scolii.

Familia Sayoc provine din Filipine si cuprinde in genealogia ei numerosi revolutionari, militari si politisti (unii practicanti de diverse sisteme martiale).

Dupa cel de-al doilea razboi mondial Baltazar “Bo” Sayoc(1934-2007) emigreaza in USA si se stabileste in New York. Se angajeaza gardian la o puscarie si in paralel deschide o scoala de arte martiale.  In acea perioada artele martiale filipineze erau total necunoscute publicului american (si european) si se transmiteau in general in cadrul familiei sau intr-un cerc de prieteni apropiati. Din acest motiv Bo Sayoc alege sa practice si sa predea Taekwondo care era un sistem la moda (comercial, atragea studenti si era un business viabil). In paralel insa continua sa practice si sa predea intr-un cerc restrans  metodele filipineze  de lupta. Antrenamentele lui erau permanent vazute prin prisma muncii din inchisoare unde avea ocazia des sa vada ambuscade intre detinuti, arme improvizate si cutite facute din obiecte banale. Toti copiii lui erau practicanti dar fiul cel mai mare (Chris Sayoc) a manifestat un interes deosebit si relativ curand a devenit instructor asistent al scolii.

Casa lor din New York  (Queens) a devenit un popas pentru maestrii filipinezi care incepusera sa tina seminarii si tabere de antrenament in SUA (pe Coasta de Est).  Astfel Chris Sayoc (care avea sub 20 de ani) intra in contact si se antreneaza asiduu cu Remy Presas, Florendo Visitacion si altii.  Cel care va avea insa cea mai mare influenta asupra lui va fi Leo Gaje, fondatorul Pekiti Tirsia Kali.  In acea vreme sistemele filipineze de lupta aveau un curriculum tehnic relativ redus si se puteau invata intr-un timp scurt. Ulterior, din motive comerciale, instructorii au expandat programele tehnice pentru a avea cat mai mult material de predat (nu de putine ori redundant sau chiar inutil).

Fiind o fire analitica, Chris Sayoc a descoperit empiric principiul numitorului comun. Astfel a extras ce tehnici si principii existau in toate sistemele pe care sistemele de lupta pe care le studia si a conchis ca ele sunt cele mai aplicabile. A lasat la o parte tehnicile fanteziste sau cele care erau posibile doar in situatii extrem de rare. Impreuna cu tatal sau le-a supus unui proces de verificare si le-au modificat si adaptat  astfel incat sa fie utilizabile in zilele noastre.  Concluzia (corecta) la care a ajuns era ca astazi nu mai luptam in jungla, armele (cutitele)  pe care le folosim au alte caracteristici,  suntem incaltati si adversarii potentiali sunt la randul lor antrenati.

Un alt aspect imortant pe care Chris Sayoc s-a  concentrat a fost delimitarea anatomica zonelor sensibile. Toti practicantii de sisteme de lupta cunosc tintele ce trebuiesc lovite dar el a dus acest lucru la un cu totul alt nivel.  Cu ajutorul unui elev care era medic au codificat cele mai vulnerabile regiuni anatomice in cazul unei taieturi (sau intepaturi) si le-au incorporat in exercitii specifice numite sabloane vitale (vital templates).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *